kyb's blog

Totul a “început” (deşi indirect) prin apariţia lui Pavel Coruţ la OTV şi părerile sale despre religie (pentru care a fost înjurat copios de feţe bisericeşti şi… Gigi Becali, printre alţii), în care vorbea despre o noţiune pe care o numea insistent “zei barbari”, şi se referea la Yahweh, Adonai, Elohim, chiar şi Yashua (cel puţin i-a spus numele corect 😛 ). În acest sens, eram parţial de acord cu el, chiar dorind să îi împărtăşesc propriile mele păreri, cu riscul de a fi catalogat ca un alt “misticist”, ceva ce dumnealui părea să implice că nu au efect bun. Dar aici nu este vorba de dumnealui, şi nici nu am vreun motiv pentru care să îl contrazic, mai ales că mi-a dat multe informaţii atât vechi cât şi noi, inclusiv un mod aproape perfect de apărare.

Timpul a trecut şi astăzi am citit ceva terifiant: o elevă de liceu a fost lovită în apendice de către un preot creştin-ortodox şi, la prima vedere (deşi sincer şi eu aş fi reacţionat similar), au făcut-o să dorească să renunţe la religia ortodoxă. De asemenea, au fost unele menţiuni în legătură cu zeii în acel post. Pentru un prolog, vedeţi şi un post recent al meu în legătură cu crucea şi creştinismul.

Fiind un subiect mai delicat, m-am simţit nevoit să explic mai sus premizele acestui lucru. Poate mergea şi fără, dar un raţionament îşi avea rostul.

În primul rând, ambele persoane din primele linkuri menţionează (chiar subliniază) că zeii din Biblie a căror acţiuni i se aplică unicului Creator nu aparţin aceleaşi entităţi pe care o preaslăvim. Chiar eu am avut observaţia, bănuiala, şi între timp, confirmarea din multe medii şi videouri ezoterice că cel ce numim “Dumnezeu”, ori americanii “God”, este nimic altceva decât Soarele / Zeul-Soare / Ra.

Domnul Coruţ a mai menţionat în acea emisiune, o singură dată (şi aş spune, cu jumătate de gură) că acei zei nu au existat de fapt. Nu pot spune la fel, şi asta ar trebui să fie conţinutul menţionărilor mele, dacă nu am divagat prea mult mai sus.

În primul rând, este vorba despre Yahweh / Iahve, care, după observaţiile domnului Coruţ, cât şi ale mele în căutările mele, pare să deţină o parte importantă din istorisirile din biblie. Coruţ i-a spus, dacă nu mă înşel, “zeu barbar”. Într-un fel m-aş împotrivi acestei afirmaţii şi în alt fel, văzându-i şi înţelegându-i perspectiva modernă, aş putea să-i dau dreptate. Însă ar trebui să se gândească, el dacă ar fi fost zeu în acea perioadă, în acea lipsă de lege, de omoruri şi de tribalism, ar fi putut să adauge în cultura lor iubirea de neam, de oameni, în înţelegerea lor, printr-o simplă apariţie şi cuvinte frumoase? Vede şi dumnealui cum a plătit Iisus pentru asta 🙂 Într-o societate barbarică, într-adevăr trebuie să acţionezi cu un pumn de fier până acei oameni vor evolua într-atât să asculte şi de “vorbă bună”. Apoi, erau mulţi care ar fi oprit o religie, o credinţă (nu mă refer la cea creştină, ci cea în însuşi Yahweh, pe care l-au adăugat mai târziu noţiunii de “Dumnezeu”) dacă nu ar fi fost opriţi. Iar în legătură cu unele lucruri mult prea barbarice sau fără sens, se poate apela la interpretarea evenimentelor sau faptelor, sau chiar inventarea lor, după atâtea secole. Însă ar trebui, după umila mea părere, să luăm ceea ce a fost bun din asta, să încercăm să înţelegem condiţiile de atunci şi de ce aceşti zei au acţionat astfel. Că au făcut-o pentru umanitate sau pentru ei înşişi, şi datorită lor, noi suntem aici, în această perioadă de evoluţie.

El nu s-a considerat sau n-a fost vreodată zeu al evreilor, ci a oamenilor din acele timpuri care s-au întâmplat să fie evrei 🙂 Din câte cunoaştem, este posibil ca el să fi fost în multe alte părţi ale lumii (cu care mulţi din zeii “noştri” împart caracteristici cu cei ale triburilor izolate de lumea vestică, care nu puteau fi contaminaţi de religiile noastre, nici ale noastre de ale lor), ca şi ceilalţi zei menţionaţi în Biblie.

Yahweh a fost şi este un spirit de foc, şi i-a ţinut ca învăţăcei pe Moise, Yashua (Iisus) şi alţii. Domnul Coruţ nu înţelege de ce Yashua l-ar fi ales pe Yahweh ca zeu, când ar trebui să fie clar – au fost cei mai compatibili, şi foarte probabil l-a contactat şi s-a folosit de puterile lui, şi posibil şi de a altor zei. De asemenea, este posibil ca Yashua să nu fie Iisus din Biblie, ci altcineva, cu har 100% de la Yahweh, sau ca Iisus, ca persoană, să fi existat şi să fi avut puteri, însă imaginea lui să fi fost înglobată în cea a “Iisuşilor” altor zei. În orice caz, Yashua a fost discipolul direct a lui Yahweh, fie-fost el Iisus sau nu.

Ar mai fi de menţionat (cum probabil nu va face obiect al altui articol) că Iehova nu este Yahweh, şi că cei doi cel puţin se dispreţuiesc. Iehova este doar un “rendering” a numelui Yahweh realizat de o persoană probabil interesată sau doar smintită de acest mai tânăr zeu acum 500 de ani, care să aibă altă frecvenţă şi să se refere la altă entitate. Notaţi puternic că Yahweh reneagă acel nume, şi culturile create în numele acestuia, considerându-l doar un parazit pe un nume măreţ.

Mai sunt desigur alţi zei, ca Adonai. Nefiind complet compatibil cu acesta, nu pot spune multe despre el şi nu îmi permit să vorbesc despre zei într-o manieră prea “de tras de şireturi” atunci când nu îi cunosc personal şi nu am aprobarea lor. Pot spune că a fost un zeu de vânt, posibil mai iute de mânie decât Yahweh, şi posibil cu motivaţiile lui pentru aceasta.

Apoi, au mai fost şi alţi zei, de diferite nature. Gideon, de exemplu, este evident că a servit un zeu/spirit diferit de Yahweh sau Adonai, anume un spirit de apă, care, din textul din link/Biblie, aparent a cerut “pe sub mână” sacrificii umane pentru câştigurile luptei lui Gideon, în forma propriilor supuşi. Bineînţeles, încerc să găsesc o justificare logică la faptul că a ordonat genocidul a “9700” fiinţe umane. Este posibil ca ritualul să fi avut şi alte intenţii, necunoscute nouă, dar crude la prima vedere oricum.

Mai trebuie să observăm că în acele timpuri au fost lupte feroce între zeii care încercau fie să-şi păstreze, sau să-şi mărească teritoriile umane, şi o făceau prin intermediarii cu puteri. Asteroth sau Baal, de exemplu, ambii transformaţi dealtfel alături de Yahweh, Adonai, Elohim etc în “unicul Dumnezeu”, deşi cu o natură ambiguă, par să fi fost şi mai haini decât ceea ce s-a prezentat mai sus, şi din nou pare-se, au pierdut lupta zeilor.

Mai este Elohim, care se spune că este “pluralul pentru cuvântul zeu, adică zei”, cu care tind să fie de acord că nu este o fiinţă adevărată, deoarece spre deosebire de cei menţionaţi mai sus, spunerea sau gândirea numelui acesta nu mi-a adus nici un sentiment. De altfel, nici a cuvântului “latinizat” Iisus, spre deosebire de cea original Yashua (este mare diferenţă fonetică de altfel).

În concluzie, este credinţa mea, pentru care pot aduce unele dovezi, mai mult sau mai puţin directe, sau chiar doar intuitive (deoarece nu sunt mare cercetător în domeniul Bibliei, doar am aflat ce aveam nevoie să aflu), că cei menţionaţi în Biblie ca fiind “Dumnezeu” sunt zei diferiţi, cu agende şi interese diferite pentru umanitate, care au dus bătălii crunte în trecut, şi probabil unii încă le mai duc în prezent.