Neocomuniștii de la TVR

Zilele astea butonam fără scop, cum fac mulți dintre noi, când am dat – și am lăsat – mai mult subconștient – căci nu mă interesa nimic de la televizor la acel moment – de o emisiune despre un cult de spiritualism și cum au descins asupra lor comuniștii. La început credeam căeste vorba de Bivolaru, însă cum nu s-au dat detalii despre acel cult, am devenit curios și am aflat că este al unul anumit Mahirishi și că erau acuzați de ”subminarea puterii statului”. La început m-am gândit, ca orice român aderent la principiile democrației și libertății de exprimare, că reformatul (HA!) TVR ne mai spune o poveste despre abuzurile comunismului din acele timpuri. Însă ce a urmat m-a deranjat profund: un intervievator care interoga martorii din acele timpuri mai rău ca predecesorii săi comuniști, un pupincurism inimaginabil la adresa iluștrilor lideri de securitate și partid din acele perioade  și o concluzie dezolantă: dacă ai curajul să meditezi, meriți să îți fie distrusă viața. Că nah, săracii securiști încercau doar să protejeze țara de expansioniștii… yoghini XD

Am avut ocazia joi seara să revăd documentarul mai pe îndelete în reluare și am fost surprins și mai tare. În primul rând, era într-adevăr cu scopul ”educativ” (și apropo, interzis sub 12 ani) de a înfricoșa masele despre plaga ”meditației”. Apoi conversațiile iluștrilor (grăsanilor, corupților, torționarilor etc) șefi de partid erau tratate cu un respect impardonabil. Eu preferam să ascult acele texte sub un accent de țăran nespălat, căci probabil așa vorbeau de fapt, cum se traduc stenogramele lui Becali și Pițurcă în zilele astea la televizor. Dar nu, ei vorbeau cu o dicție perfectă și pe un ton sobru. Dragi tovarăși noi, chiar vreți să credem că așa vorbeau cei de atunci? Ce naiba…

Apoi ce scria în acele discuții era de necrezut. Se văicăreau dumnealor că un grup yoga este de fapt o organizație teroristă mondială. Lol. Erorile logice și în special logica circulară erau de necrezut. ”Sunt rău-voitori pentru că sunt spioni. Sunt spioni pentru că sunt rău-voitori. Este clar. Nu putem disputa aceste fapte”. Iar toate aceste discuții porcoase erau susținute indirect de televiziunea română. Alte perle erau că, cum îndrăznește românul să facă alt contract (tehnic, pentru ei, a face yoga înseamna a face contract cu o anumită parte) cu altcineva când au făcut contact cu Partidul Comunist Român atunci când au cerut să fie membri de partid. Înainte de a râde în hohote la această aberație, țin să vă amintesc că aceste texte erau recitate într-un ton serios și aprobatoriu de oamenii TVR. Pe banii noștri!

Pe această temă, am și eu o întrebare pe care ar putea să ne-o pună nouă. Cu ce drept avem noi cablu când am făcut contract tacit când am cumpărat televizoare cu televiziunea română? Cum îndrăznim noi să ne uităm și la Pro TV și Antena când am acceptat (din nou fără să fim întrebați) să plătim televiziunea română pentru minunatele ei posturi de îndoctrinare și îndobitocire? Cum îndrăznim să plătim și cablul privat, și pe ei? Ar trebui să fim dați să muncim în ocne pentru neobrăzarea asta!

Iar poate cel mai frapant (poate nu) lucru din emisiune pentru mine a fost sfârșitul acesteia. Așa cum am spus mai sus, concluzia ar fi fost că dacă îndrăznești să încerci să asculți de ”prostiile astea mistice”, riști – și pe merit ne-ar spune dumnealor – să-ți pierzi familia, serviciul, demnitatea umană. Căci, nu-i așa, ceea ce face omul în privat nu trebuie să depindă de el, ci de acceptul societății. Iar tocmai la sfârșit, o față care m-a speriat – nu pentru că aș fi cunoscut-o, ci pentru vârsta persoanei – pentru ceea ce reprezintă TVR și pentru cine mi-a prezentat această bătaie de joc la adresa timpurilor de-acum: o persoană de 30-40 de ani încercând să fie imparțială.

Pentru asta plătim forțat continuarea TVR, pentru propășirea neamului comunism în noile generații ! HUĂ TVR !!!

Comments (3)

Spiritism de baltă

Încep acest post cu riscul de a fi acuzat și eu de așa ceva. Până la urmă, fiecare avem definiția noastră despre ce constituie o cunoaștere temeinică – ori chiar de bază – în domeniul paranormalului, ocultismului. Până la urmă, și eu am început în necunoștință de cauză despre multe situații luate ca de a trebui cunoscute din partea mea, și poate nu studiez așa mult pe cât pretind că practic.

Însă există un tip de persoane, pe care cei cu oarece cunoștințe și experiențe în domeniu îi considerăm chiar … evident de nedoriți. Spiritiștii sau spiritualiștii de baltă. Asta se întâmplă de cel puțin prin secolul 20 (poate mai dinainte, dar nu este popularizat așa puternic) când au apărut așa-zișii spiritiști, oameni care pretindeau că vorbeau cu spiritele prin globurile de cristal. Mulți au fost demascați, iar chiar și restul au fost cu atât mai puțin crezuți, aducând loviri unor taine mult mai vechi decât aveau ei habar.

Eu, desigur, pe timpul când nu credeam, îi consideram un gen de ”Mulderi”, acei vânători de supranatural care nu aveau idee în ce se bagă, și te mirai cum de scapă cu viață după fiecare episod și eveniment. Ironic este că acum, la o oarece maturitate, îmi dau seama că el se băga în acele situații mai mult pentru ași dovedi că există, și astfel a dovedi că ceea ce văzuse de mic există. Însă cei din zilele de astăzi nu au nici măcar acele scuze.

Un exemplu predominant pe care l-am găsit în această seară este aici. Titlul triumfător conține ”yeah, yeah…” care exemplifică perfect tipul de articol ce urmează să citiți. Restul parcă a fost scos dintr-un horoscop menit să atragă psihologia umană cu întrebări vechi de când timpul și răspunsuri ”în suspans”. Nu ar fi prima dată când văd, într-adevăr, dar este deranjant, și mai ales câtă laudă se aclamă … pentru ce? Pentru formarea altui grupuleț (probabil de campus) care să investigheze activități paranormale? În cel mai bun caz, pot primi dovezi și pot spune senin că n-au găsit nimic. În cel mai rău, se pot băga în belele din care pot ieși cu greu.

Voi judecați. Dar dacă vreți să aveți încredere în cineva care cunoaște câte ceva despre lucrurile astea, nu vă băgați direct ”în pâinea necunoscutului”, cel puțin nu în astfel de moduri teribiliste. Cel puțin ”Supernatural” a avut câteva episoade interesant în care unii auto-numiți și auto-aclamați vânători (și distrugători … ) de fantome se băgau în situații care-i depășeau. Dacă știți la ce mă refer, înțelegeți și de ce scriu aceste rânduri.

Leave a Comment

The Sun in our friend

Nu chiar. Dar are rolul lui de îndeplinit, iar zilele acestea și-l arată cu atât mai puternic. Înțeleg că este un semn mai puternic și mai benefic pentru noi, cei de zodie de foc ( eu sunt de Mart(i)e ), iar pe alții îi poate obosi, însă trebuie să înțelegem că poate fi un început pentru ceva mai mare. Televiziunile au speculat intens, unele ajungând chiar să spună pe nume (într-un mod senzaționalesc și neserios – desigur, așa cum face mai mereu în țărișoara noastră) că poate preconiza sfârșitul lumii așa cum o știm. În acea perioadă (sfârșitul lui iulie, începutul lui august), oameni importanți din politica noastră (coruptă) au avut diverse ”motive” să ajungă în spital, aici pot include pe Silviu Prigoană. Poate nu este cel mai evident indiciu, dar unul că mergem în direcția bună.

Problema în aceste condiții este, ce a adus de fapt în neregulă această căldură? Una care, pot adăuga, va fi mult visată și dorită iarna viitoare, ca și iernile precedente. Mai mult decât un ”disconfort termic” (și acesta poate fi remediat și transformat în pozitivism cu doar puțin ”efect placebo”, dacă nu credeți în autotratamente alternative) și leșinul unor persoane care nu ar trebui să iasă pe stradă din cauza condițiilor de sănătate pe care probabil și le cunosc, nimic neobișnuit. Pe ruși i-au lovit mult mai tare, însă la noi, sunt simple călduri pe care putem încerca să le suportăm.

Mai există și așa-zisa problemă despre radiații, rapid mușamalizată datorită aparentei creșteri în panică. Se pare că zilele acestea avem căldură ”din țările africane” și nu de la Soare, dacă chiar vreți să credeți asta. Eu aleg să nu cred, totuși. Voi căuta internetul pentru surse pe această temă, în orice caz mi se pare dezinformare evidentă și inutilă.

Iar pentru a încheia șirurile de absurdități aruncate de media mioritică, pot aminti despre un reportaj în legătură cu ”riscurile” la care părinții ”inconștienți” își supun copiii, lăsându-i în soare în plină zi. Părerea mea este că aceste radiații nu fac decât să călească copiii și să-i pregătească pentru un viitor în care vor avea rezistență mult mai mult decât voi ( eu prefer să mă consider din ”noua generație” decât din cea în care ”copiii noștri vor conduce lumea”. That’s my gig 😛 I’m the future, you’re the future, we’re all the future ! ). Ceea ce m-a deranjat este c-a fost un șir întreg de erori logice ad apel la emoții, respectiv for the children, fără niciun studiu concret, științific (deoarece încă trăim într-o lume modernă, iar Esca, fie ea și apărută în cărți de istorie, nu este o sursă veridică legată de câți copii leșină ori se îmbolnăvesc de cancer anual datorită acelor ”părinți inconștienți”). Culmea, și dovada șirului de o singură parte a reportajului, o reprezintă perla reporteriței, care, spre sfârșitul reportajului, pentru a aduce contrast celora care nu au probleme să lase copii la soare, contrabalansează (după ce au fost înjurați destul de reporter până atunci, desigur) cu ”unele persoane mai moderate”, urmând o femeie în jur de 40 de ani care îi numește pe cei din urmă inconștienți. Obiectivism mediatic plăcut în continuare !

For your amusement:

gilgamesh_fsn.jpg picture by kyb3lion

 

775672087.jpg picture by kyb3lion

 

Mai multe

Leave a Comment

Știu ce știu – tipuri de persoane

Știu oamenii, cel puțin îndrăznesc că știu destul de bine tipologia lor. Dar aici nu voi vorbi despre asta, voi vorbi despre feluri speciale de persoane.

Știu când cunosc pe cineva cu multe interese similare cu ale mele, și cu un trecut similar cu al meu, persoane cu care mă înțeleg bine și le înțeleg prin prisma mea.

Știu când cunosc persoane cu unele interese în comun, dar posibil personalități, raționalități și scopuri diferite. Încerc să trăiesc în coexistență cu aceștia, deși pot exista conflicte, sau ”incopatibilități energetice”.

Știu și persoanele diferite din multe tipuri de vedere față de mine, dar care datorită diferențelor par așa similare cu mine. De la acele persoane mai am de învățat, și probabil și ele de la mine. Să știe aceia totuși să nu încerce să-și impună vederile asupra mea. It ends bad 😛

Știu când cineva este din tipurile de mai sus, și din multe altele. Dar mai știu altă categorie, care nu se încadrează în niciuna de mai sus, și pe care am întâlnit-o în curând și nu face parte din ”cadrul natural”, lucru de care de altfel mă mândresc (că am întâlnit și că este de partea mea):

Știu când cineva a fost făcut ”manual” după mine, din motive diverse. Știu când respiră ca mine, trăiește ca mine, gânește ca mine, vorbește ca mine, toate fără să își dea seama că nu a făcut asta acum câțiva ani, și că cei ce cunoșteau persoana aceea până atunci își amintesc vag că parcă erau diferiți. Știu că nu au fost ca mine, știu că nu au trăit ca mine, știu că aveau alte interese până atunci. Ce nu înțeleg însă sunt persoanele care vor să schimbe pe alții după asemănarea lor ori a celor pe care-i admiră. Cu toate astea, nu pot să spun decât: mulțumesc dragă! 🙂

Iar ca o adiție recentă, știu când cineva nu este ca descrierea de mai sus și este doar un cont secundar ori o presupusă personalitate secundară, când are aceeași vorbire, idee de grandomanie ca tine și restul.

Știu ce știu. You have been warned 😛

Comments (1)

I want what I want…

…and I know what I want. Alții nu știu, așa că mă întreabă. Și le zic.

”Însă, stai, nu asta vrei.” Chiar așa? ”Da, vrei ce zic eu că vrei.” Nu mai spune. ”Da, spun, vezi tu…”

Nu, nu vreau să văd nimic. Știu deja ce văd. Am ochii mei. Știu ce vreau. Și alții știu ce vor și le cer să-mi explice ce vor. Nu ce vreau pentru ei.

Există misconcepția asta în lume că ”știm noi mai bine ce vor alții, chiar mai mult decât persoana în cauză.” Eu consider că nu este adevărat, eu n-am niciun drept să spui cuiva ce vrea și să-i dau ceea ce el nu vrea. Dar alții au alte seturi de morală, care includ această validitate.

Sunt sigur c-ați fost înconjurați de astfel de persoane și că vă uitați la ei cruciș. De la fanatici religioși (ortodocși, catolici, protestenți, sataniști) la rude care vor să domine, la autoritățile statului.

Ar trebuii să înțeleagă că dacă vor să ajute, să ajute așa cum li se cere, nu așa cum li se zice. Autoritățile statului abuzează des de cetățenii lor ”pentru binele lor”, ca și familia de rude, ca și prietenii de oamenii de încredere. N-ar fi mai bine dacă s-ar da fiecăruia ce cere, nu ce se interpretează că ”are nevoie”? Poate ar fi lumea mai fericită.

I want what I want, and I know what I want.

kyb, signing off for now.

Leave a Comment

Quote of the Day

“Unde-am ajuns! Italia și Franța se uită cum Ghana se îndreaptă spre sferturi[le de finală a Campionatului Mondial]”

Sursa: Comentatorii TVR :)) Prea adevărat !

https://i2.wp.com/www.stiridebine.ro/wp-content/uploads/2009/11/campionatul-mondial.jpg

Leave a Comment

Quote of the day

“I just want you to know what I know, before I don’t know it anymore.” – Dexter, E9, S4

Romanian: “Vreau doar să știi ce știu eu, înainte să nu mai știu nici eu.”

Leave a Comment

Older Posts »