Încep acest post cu riscul de a fi acuzat și eu de așa ceva. Până la urmă, fiecare avem definiția noastră despre ce constituie o cunoaștere temeinică – ori chiar de bază – în domeniul paranormalului, ocultismului. Până la urmă, și eu am început în necunoștință de cauză despre multe situații luate ca de a trebui cunoscute din partea mea, și poate nu studiez așa mult pe cât pretind că practic.
Însă există un tip de persoane, pe care cei cu oarece cunoștințe și experiențe în domeniu îi considerăm chiar … evident de nedoriți. Spiritiștii sau spiritualiștii de baltă. Asta se întâmplă de cel puțin prin secolul 20 (poate mai dinainte, dar nu este popularizat așa puternic) când au apărut așa-zișii spiritiști, oameni care pretindeau că vorbeau cu spiritele prin globurile de cristal. Mulți au fost demascați, iar chiar și restul au fost cu atât mai puțin crezuți, aducând loviri unor taine mult mai vechi decât aveau ei habar.
Eu, desigur, pe timpul când nu credeam, îi consideram un gen de ”Mulderi”, acei vânători de supranatural care nu aveau idee în ce se bagă, și te mirai cum de scapă cu viață după fiecare episod și eveniment. Ironic este că acum, la o oarece maturitate, îmi dau seama că el se băga în acele situații mai mult pentru ași dovedi că există, și astfel a dovedi că ceea ce văzuse de mic există. Însă cei din zilele de astăzi nu au nici măcar acele scuze.
Un exemplu predominant pe care l-am găsit în această seară este aici. Titlul triumfător conține ”yeah, yeah…” care exemplifică perfect tipul de articol ce urmează să citiți. Restul parcă a fost scos dintr-un horoscop menit să atragă psihologia umană cu întrebări vechi de când timpul și răspunsuri ”în suspans”. Nu ar fi prima dată când văd, într-adevăr, dar este deranjant, și mai ales câtă laudă se aclamă … pentru ce? Pentru formarea altui grupuleț (probabil de campus) care să investigheze activități paranormale? În cel mai bun caz, pot primi dovezi și pot spune senin că n-au găsit nimic. În cel mai rău, se pot băga în belele din care pot ieși cu greu.
Voi judecați. Dar dacă vreți să aveți încredere în cineva care cunoaște câte ceva despre lucrurile astea, nu vă băgați direct ”în pâinea necunoscutului”, cel puțin nu în astfel de moduri teribiliste. Cel puțin ”Supernatural” a avut câteva episoade interesant în care unii auto-numiți și auto-aclamați vânători (și distrugători … ) de fantome se băgau în situații care-i depășeau. Dacă știți la ce mă refer, înțelegeți și de ce scriu aceste rânduri.
